Povestea Prof. Pnin
Vladimir Nabokov (1957/1985) ilustrează în romanul Pnin, comportamentul disfunctional pe care il regasim in personalitatea compulsiva. Prin intermediul personajului principal, Pnin, autorul demonstreaza ca tulburarea compusiva este un tipar auto-distructiv si dezadaptativ.
Individul compulsiv are o personalitate constiincioasa, eficienta si perfectionista. Fiecare detaliu este planuit cu meticulozitate si fiecare decizie este cantarita din greu.
Povestea incepe cu Prof. Timofey Pnin care calatoreste cu trenul catre localitatea Cremona pentru a sustine o prelegere intr-o limba pe care nu a stapanit-o niciodata. Fiind excesiv de compulsiv, el planifica toate detaliile calatoriei sale, si isi pregateste inclusiv un suport scris al discursului pe care urmeaza sa il tina. Intr-un mod aproape comic si in acelasi timp tragic, controlorul il informeaza ca trenul in care se afla nu mai opreste la Cremona. Orarul trenurilor pe care profesorul il avea de 5 ani nu mai este valabil. Intr-un final, Pnin gaseste o metoda alternativa de transport – autobuzul – pentru a-si atinge destinatia si a oferi prelegerea pentru care s-a pregatit intens. O greșeală naște altă greșeală pe măsură ce Pnin isi da seama ca in panica sa si-a uitat in tren bagajul in care are costumul negru pentru prelegere si celelalte hartii importante. Multumit cu gandul ca isi va recupera totusi geanta pe drumul de intoarcere, se imbarca in autobuz si este usurat ca va ajunge la timp pentru eveniment. In final, toata planificarea lui meticuloasa este deci ineficienta. Dupa ce se aseaza pe scaunul desemnat pe bilet, baga mana in buzunar interior al jachetei unde isi pusese notitele pentru prelegere, doar ca sa descopere ca hartia respectiva nu continea textul sau pentru Cremona ci lucrarea mai vechea a unui student. Innebunit, coboara in graba din autobuz si se trezeste in parcul Whitchurch unde defensele lui se prabusesc. Este lovit de un atac de panica – din nou. In chinurile atacului, Pnin se intoarce la gandirea sa circumscrisa, care „a functionat atat de bine” inca din copilarie pentru a tine lucrurile sub control. Astfel, cu un rationament rigid el se gandeste ca de data asta poate e vorba despre o pneumomie. Transpirand profund, gandul ii zboara apoi spre un atac de cord, aducandu-si aminte de simptome similare din trecut. In mod tragic, gandirea lui ingustata il ajuta sa isi gaseasca confort in acest auto-diagnostic eronat. In lumea lui Pnin, altii sunt cei cu dificultati, iar el, printr-un obiectiv auto-impus, ii va corecta. Altfel, cum s-ar putea ca aceasta persoana constiincioasa si meticuloasa, cu toate ca face totul „perfect”, sa descopere ca a luat cu el textul gresit? Preocuparea lui pentru perfectionism se transforma pana la urma in ceea ce il distruge.
Pattern-ul de personalitate compulsiva poate sa reflecte caracteristici normale, sanatoase insa care duse la extrem devin ineficiente, individul dezvoltand o strategie rigida si inadecvata in relatie cu mediul. El nu se mai poate adapta eficient la circumstantele vietii si isi modifica mediul in asa fel incat sa evite evenimentele percepute ca fiind stresante. In consecinta, oportunitatile de a invata comportamente noi si mai adaptative sunt limitate, viata in sine fiind definita foarte rigid – individul devine „blocat”, osciland intre conformitate si autonomie.
